Descriere
Verticillium wilt (Verticilioza / ofilirea sâmburoaselor)
Plante gazdă: piersic, cireș, vișin, cais, prun.
Simptomele verticiliozei sunt similare altor tipuri de ofiliri, prezentând câteva particularități specifice ciupercilor Verticilium.
Cel mai răspândit simptom este ofilirea însăși.
Trunchiul sau tulpina plantei, dar și frunzele, se ofilesc datorită obturării vaselor.
În anumite situații, doar o parte a plantei va părea afectată de verticilioză, deoarece, odată aflată în interior, ciuperca migrează în special către părțile superioare ale tulpinii, respectiv, trunchiului.
Printre alte simptome ale ofilirii verticiliene se numără îngălbenirea frunzelor, necroza și căderea frunzelor.
Decolorarea internă a țesuturilor plantei poate fi vizibilă la tăierea tulpinii.
Pe cais, simptomele apar inițial ca o ofilire bruscă pe una sau mai multe ramuri la începutul verii.
Frunzele se maronesc și se usucă, adesea rămân atașate de ramură.
Între timp simptomele dezvoltate pe frunze la baza ramurilor progresează în sus până când întreaga ramură este afectată.
Cauza uscării pomilor o constituie intoxicarea țesuturilor lemnoase sub acțiunea patogenului, care trăiește și se dezvoltă în vasele conducătoare ale plantei.
Infecția pătrunde în plante din sol prin rădăcini.
Speciile de Verticillium implicate în ofilirea vasculară a sâmburoaselor sunt Verticillium dahliae și Verticillium albo-atrum.
Diferențierea între cele două specii constă în faptul că V. dahliae crește la 30ºC și produce microscleroți spre deosebire de V. albo-atrum .
Ciuperca poate fi diseminată în mai multe moduri, inclusiv prin plante bolnave transplantate, soluri luate de vânt, cuțite de propagare folosite la tăieri.
După introducerea în sol, patogenul poate persista ca scleroți latenți sau poate crește numărul scleroțial infectând alte culturi sau gazde de buruieni.
Boala este mult mai severă în solurile umede.
