Descriere
Plum-pox / Sharka disease (Vărsatul prunelor)
Vărsatul prunelor este una din cele mai grave boli ale prunului, precum si ale altor specii de sâmburoase cultivate.
Boala determină pierderi importante de recoltă, depreciază calitatea fructelor şi scurtează viaţa pomilor.
Semnalată pentru prima dată în 1916 în Macedonia, boala s-a extins rapid în Europa.
În ţara noastră se găseşte frecvent în toate plantaţiile de prun, cais şi piersic.
Virusul produce simptome tipice numai pe unele soiuri, pe altele infecţia rămânând latentă.
Simptomul apare pe frunze şi pe fructe.
Pe frunzele tinere apar pete inelare sau sinuoase, de culoare verde-deschis, de dimensiuni variabile, cu margini difuze, rareori distincte.
Petele inelare prezintă o insulă de colorit normal în interior; decolorarea nu este totdeauna evidentă, iar simptomul se poate observa numai prin transparenţă.
Petele sunt evidente în toată perioada de vegetaţie.
La unele soiuri, limbul foliar se gofrează, se ondulează, iar la altele apare o rarefiere a nervurilor şi o deformare accentuată a limbului.
Boala se manifestă pe anumite ramuri, la început, apoi, se generalizează.
Viteza de migrare a virusului este în funcţie şi de vârsta pomilor.
La cei mai bătrâni răspândirea este mai lentă.
Pe fructe, simptomele apar când au dimensiunile unei alune, sub formă de pete inelare sau linii sinuoase, cu un colorit verde-deschis, crud.
Este afectată şi pulpa, care devine mai deasă şi colorată.
În dreptul petelor de pe fructe apar depresiuni, zone în care coloraţia specifică maturării apare mai devreme.
Fructele atacate sunt mai mici, deformate, colorate neuniform, acumulează puţine zaharuri, au gust fad şi cad înainte de vreme.
Virusul se prezintă sub formă de particule flexuoase, în celulele vii ale plantei gazdă.
Nu se transmite prin sol sau sămânţă. Se transmite uşor prin butăşire, altoire de muguri sau scoarţă, prin inoculare de suc sub scoarţă, cu ajutorul unor fitile şi prin polen.
Pe cale naturală, se transmite prin specii de afide.
În afară de prun virusul mai atacă: Armeniaca vulgaris, Persica vulgaris, Prunus insititia, Amygdalus comunis.
Soiurile de prun reacţionează foarte diferit.
Sensibilitatea cea mai mare o au soiurile din grupa Vinete.
Virusul produce importante modificări în procesele biochimice ale plantei gazdă.
La plantele atacate, activitatea peroxidazei şi a catalazei se intensifică; deasemenea se intensifică activitatea respiraţiei.
Plantele bolnave prezintă simptome evidente sau rămân cu agentul patogen mascat.
Virusul transmiţându-se prin vectori, se recomandă măsuri de combatere a acestora, în special a afidelor şi cicadelor.
Transmiterea prin polen, impune distrugerea plantelor cu simptome în plantaţiile unde apar pomi izolaţi infectaţi.
Plantaţiile mamă, de unde se recoltează ramuri altoi, vor fi izolate, departe de plantaţiile comerciale; vor fi înfiinţate numai cu material sănătos, care va fi testat periodic pe plante indicatoare.
Producerea de material săditor pomicol liber de boli virotice, constituie o măsură de bază pentru preîntâmpinarea răspândirii virusului.
În pepinieră, în fiecare an, în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie, se vor controla toate plantele şi se vor distruge cele cu simptome.
Ideală este cultivarea de soiuri imune, sau cu rezistenţă mare la atacul de plum-pox.
