Descriere
Rhizoctonia solani (Rhizoctonioza cartofului)
Agentul patogen atacă rădăcinile, stolonii, tulpinile dar și tuberculii, cu simptomatologie variată, în funcție de fenofaza plantei.
Atacul timpuriu la tuberculii abia plantați este deosebit de grav, deoarece aceștia nu mai formează lăstari ori aceștia sunt slab dezvoltați, bruni, ușor putreziți și abia ies la suprafața bilonului.
Atacul la tulpini se manifestă prin pete verzi-gălbui, apoi violet, care vor evolua în pete necrotice și va induce uscarea tulpinilor de la vârf spre bază.
Tulpinile atacate se smulg ușor din sol, deoarece sunt putrezite.
Plantele atacate mai târziu au lăstari îngroșați, cu tuberculi aerieni la subsuoara frunzelor și cu baza tulpinilor acoperită de un manșon de miceliu alb-cenușiu, sub care țesuturile sunt putrezite.
Pe stolonii atacați nu se formează tuberculi sau chiar dacă apar, sunt mici, deformați, cu peridermul rugos.
Pe suprafața tuberculilor apar pustule în forma de crustă, ce devin prin deshidratare și înnegrire, formațiuni sclerotiforme de 1-4 mm în diametru, formațiuni ce sunt ușor implantate în tuberculi.
La manevrarea acestora, microscleroții se pot desprinde și sfărâma în porțiuni mai mici, infestând solul.
Agentul patogen este polifag, atacând plante din peste 65 familii botanice.
Dintre plantele cultivate este frecvent întâlnit pe cartof, sfeclă, fasole, specii ale genului Brassica, Asparagus, diverse plante ornamentale și graminee furajere.
Talul ciupercii are celule alungite, hialine, apoi brune, ce se ramifică și formează pâsle ușor vizibile.
Ramificarea talului este caracteristică, ramurile secundare fiind perpendiculare pe hifa principală.
Prin deshidratarea pâslei miceliene apar scleroții care își pot păstra viabilitatea în sol până la 3-4 ani.
În depozitele umede, scleroții pot emite hife ce vor infecta tuberculii, în special în zona ochiurilor.
Ciuperca se transmite, de la un an la altul, prin pseudoscleroții de pe tuberculi și prin cei ce rămân în sol.
În timpul vegetației, atacul ciupercii în sol este favorizat de prezența nematozilor, ce produc leziuni prin care agentul pătrunde în tuberculi.
Atacul este mai frecvent în solurile compacte, uscate și reci, cultivate cu plante sensibile la rizoctonioză, soluri cu un bogat inocul infecțios.
Temperaturile scăzute din prima parte a perioadei de vegetație fac ca plantele să crească încet, ceea ce favorizează infecțiile.
