Descriere
Plasmopara viticola (Mana viței de vie)
Pagubele produse de mană sunt foarte mari, nu numai în anul când boala se manifestă cu intensitate, ci și în anii următori.
Pierderile de recoltă din cauza acestei boli pot varia de la 10% până la 70-80%, în funcție de condițiile climatice din anul respectiv.
Vinurile provenite din viile mănate sunt acide, cu un procent foarte mic de alcool (datorită unei cantități reduse de zahar în must), fără buchet și se îmbolnăvesc de “băloșire”.
Atacul de mană se manifestă pe toate organele aeriene ale viței de vie: frunze, lăstari tineri, cârcei, flori, ciorchini și boabe.
Atacul pe frunze:
Frunzele pot fi atacate după ce ating o suprafață de 10-25 cm² și până ce îmbătrânesc, când practic manifestă o rezistență sporită la mană.
Petele de mană pe frunze au aspect variat în funcție de momentul când se produce infecția.
În primăvară petele sunt de culoare galben-untdelemnie, au un contur difuz, atingând dimensiuni ce variază de la câțiva mm la câțiva cm (stadiul petelor untdelemnii).
Cu timpul, centrul acestor pete se brunifică, frunzele luând un aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze).
Pe partea inferioară a frunzei în dreptul petelor se constată prezența unui puf albicios, alcătuit din miceliul și sporii ciupercii.
În funcție de condițiile climatice (temperatura ridicată în jur de 20-22°C și umiditate accentuată), ce determină o evoluție rapidă, faza de pete untdelemnii nu mai apar iar frunzele nu mai prezintă pe fața inferioară acel puf albicios, caracteristic.
La soiurile cu struguri roșii sau negri, petele de mană sunt înconjurate de un inel vișiniu, iar la cele rezistente față de această boală petele se brunifică, iau o formă colțurată și sunt limitate de nervuri.
Către toamnă, când frunzele devin mai rezistente, în urma infecțiilor apar pete mici, colțuroase de 1-2 mm în diametru, în dreptul cărora țesuturile se brunifică, în timp ce restul frunzei rămâne de culoare verde.
Această formă de atac se numește “pete de mozaic”.
În această fază, ciuperca nu mai produce pe partea inferioară a limbului puf alb.
Lăstarii ierbacei și cârceii atacați prezintă pete alungite de culoare brună, care pe timp umed se acoperă cu un puf albicios, alcătuit din masa de miceliu cu spori.
Pe lăstarii mai evoluați și lignificați, atacul de mană apare sub forma unor pete alungite de culoare brună, ce apar în preajma nodurilor, în dreptul cărora scoarța este moartă.
Coardele atacate nu se maturează.
Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos în anii cu precipitații abundente. Infecția are loc prin cozile inflorescențelor, prin flori sau prin partea mai dezvoltată a codiței boabelor.
Ciorchinii mici, pe timp umed se îngălbenesc și se acoperă cu miceliu și spori de culoare albă sau se brunifică și se usucă pe timp secetos.
Bobițele se acoperă cu un puf albicios format din miceliu și spori, deoarece boabele tinere neacoperite de stratul ceros, permit ieșirea miceliului în exterior. Infecția pe boabe continuă și după ce boabele sunt mai mari și acoperite cu stratul ceros, ciuperca pătrunzând prin partea lățită a codiței bobului cât și prin diferite răni produse de insecte sau grindină.
Boabele atacate se brunifică, se zbârcesc și uneori se desprind de pe ciorchine și cad cu ușurință.
Formarea miceliului și a sporilor are loc într-un timp relativ scurt (6-10 ore), dacă umiditatea atmosferică este ridicată (95-100%) și temperatura este cuprinsă între 18-24°C.
Către toamnă, în frunzele mozaicate, ciuperca formează organele de rezistență și de iernare.
Acestea sunt sferice, brune, prevăzute cu un perete gros.
Agentul patogen:
În primăvară, sporii de rezistență ai ciupercii Plasmopara viticola germinează la suprafața solului îmbibat cu apă, la temperaturi de peste 10°C (maxima fiind de 32°C, iar optim de 22-23°C).
În timpul germinării, sporul crapă, iar din interior apare un filament micelian cu spor mare, ce va cădea pe sol.
În timpul ploilor din primăvară, sporii ce plutesc pe apa din jurul butucilor sunt proiectați pe partea inferioară a frunzelor, produc filamente de infecție ce pătrund în țesuturile plantei-gazdă prin stomate.
După ce se produc infecțiile primare, urmează perioada de hrănire a ciupercii în frunză, în timpul căreia pe frunze apar pete galbene-untdelemnii.
Manifestarea bolii este marcată de apariția miceliilor (puf alb) ce poartă spori.
Sporii sunt luați de curenții de aer și duși la distanțe mari.
Ei își pot păstra viabilitatea timp de 7-8 zile.
Ajunși pe organele viței de vie, după ce stau în picăturile de apă, sporii produc filamente de infecție ce pătrund prin stomate (deschiderile naturale ale frunzei).
Tratamentele chimice trebuie aplicate numai în timpul perioadei de incubație, pentru ca la apariția miceliului și a sporilor, când în mod sigur există pericolul unei noi infecții, organele viței de vie să fie acoperite cu o peliculă de substanță care să le protejeze.
Spre toamnă, după efectuarea ultimei contaminări secundare, ciuperca formează sporii de rezistență, sub forma cărora ciuperca iernează.
