Descriere
Phytoplasma vitis (Flavescența aurie)
Flavescența aurie (Phytoplasma vitis) este o boală deosebit de gravă provocată de fitoplasme/micoplasme (microorganisme unicelulare, încadrate între virusuri și bacterii).
Boala este provocată de fitoplasma/micoplasma Grapevine flavescence dorée phytoplasma (FDp).
Transmiterea agentului patogen are loc prin intermediul Cicadei flavescenței aurii (Scaphoideus titanus), care este principalul vector și contribuie la infectarea cu repeziciune a numeroase plante din genul Vitis spp. întrucât colonizează doar acest gen de plante.
Alte surse de infestare sunt materialul infectat (altoi, portaltoi) utilizat la altoire sau prin intermediul buruienii cuscuta.
Boala nu se transmite prin uneltele folosite la lucrările de tăiere a viței de vie, etc.
Identificarea exactă a agentului patogen este dificilă, luând în calcul doar semnele atacului, care pot fi similare cu cele provocate de alte fitoplasmoze ca Bois Noir (Stolbur phytoplasma).
De aceea, sunt necesare teste precise cum sunt PCR (polymerase chain reaction) pentru confirmarea exactă a fitoplasmozei.
Se mai utilizează și teste Serologice specifice ca: ELISA (detecția de anticorpi specifici), ISEM (immunosorbent electron microscopy).
La plantele infectate, boala poate manifesta o latență de chiar 3 ani, până să apară primele simptome pe organele plantei.
Datorită acestui fapt, se recomandă efectuarea de teste de certificare, ca fiind libere de agenți patogeni, pe materialul utilizat în altoire (altoi, portaltoi) sau importat pentru plantare.
Semnele atacului se manifestă pe frunze, coarde, struguri.
Pe frunzele soiurilor de struguri albi, apar pete de decolorare, galbene-aurii, între nervurile principale ale lobilor.
Frunzele se strâng spre partea inferioară, iar la finele vegetației, se necrozează.
Pe frunzele soiurilor de struguri roșii, apar pete între nervurile principale, dar de culoare roșie.
Frunzele cad devreme, provocând o defoliere prematură.
Lăstarii afectați ai plantelor nu se lemnifică, rămân subțiri și elastici, ca de cauciuc și arcuiți spre sol.
Internodurile sunt adesea scurte și zigzagate.
Coardele se maturează mai târziu și deficitar, iar la acestea o mare parte din muguri mor.
De-a lungul coardelor afectate, în zona bazală, apar numeroase pustule mici și negricioase, dar pot apărea și fisuri longitudinale în scoarță.
Lăstarii afectați și cu lemnul insuficient maturat se vor usca iarna, iar inflorescențele și florile vor fi afectate, influențând grav fructificarea, producția și calitatea producției.
La ciorchinii prezenți pe coarde infectate, rahisul se usucă, fructele se zbârcesc.
Ciorchinii se usucă, parțial sau în totalitate.
Boabele se deformează și capătă un gust amărui.
Plantele afectate se debilitează și pot pieri în câțiva ani, iar producția este afectată atât calitativ (gust amărui, cantități reduse de zaharuri, aciditate mare) cât și cantitativ (scade la sub ½ producția/butuc).
Dintre soiurile foarte sensibile la aceasta boală sunt: Chardonnay, Riesling, Pinot Noir, Pinot Blanc, Cabernet Sauvignon, Sauvignon Blanc, Sangiovese, Pinot Gris, etc.
