Descriere
Phomopsis viticola (Excorioza viței de vie)
Boală gravă la vița de vie, întrucât afectează numeroase organe ca: lăstari, frunze, struguri.
În anii cu condiții meteo favorabile ciupercii, s-au constatat pierderi de până la 30 % a producției.
Boala este provocată de ciuperca Cryptosporella viticolă.
Ciuperca afectează lăstari, frunze, rahis, boabe, coarde și muguri.
Aceasta infectează și se dezvoltă pe parcursul sezonului de vegetație doar în țesuturile verzi.
Miceliul ciupercii este septat, hialin, acesta se dezvoltă atât în interiorul cât și între celulele țesuturilor organelor atacate.
Agentul patogen formează sub epidermă picnidii de culoare brun-negricioase, ce conțin picnospori eliptici și unicelulari.
Primăvara, în condiții de umezeală, din picnidii sunt eliberați picnosporii ciupercii care sunt răspândiți cu ajutorul picăturilor de apă din precipitații și a vântului.
Aceștia infectează organele verzi ale plantei.
Germinarea are loc la temperaturi în intervalul 1-30°C.
Astfel, la o temperatură optimă de 22°C, precipitații de peste 12 ore și umiditate relativă ridicată, infecția poate avea loc în câteva ore.
Primele semne pe frunze pot apărea în 3-4 săptămâni de la infecție.
Infecția rahisului-ciorchinelui are loc primăvara și vara în iunie.
Infecția fructelor are loc la scurt timp după înflorire.
Transmiterea agentului patogen de la un an la altul se face prin intermediul picnidiilor prezente pe coarde dar și a miceliului ce se regăsește în muguri.
Boala se poate transmite peste iarnă prin intermediul picnidiilor prezente pe coarde chiar și la 3 ani de la formarea acestora.
Răspândirea agentului patogen de la o plantație (cultură) la alta, se face prin intermediul materialului de plantat infectat, dar picnosporii pot fi transportatați cu ușurință și de către păsări sau insecte.
Semnele atacului și afectarea plantelor de către excorioza viței de vie: mugurii bazali sunt adesea afectați, în general aceștia mor și nu mai pornesc în vegetație.
Lăstarii porniți din muguri afectați cresc debil, au internoduri scurte, iar anul următor se usucă sau nu rodesc.
Pe lăstarii tineri, verzi, pe internodurile (primele 3-5) aflate aproape de bază, apar pete eliptice (la început), apoi neregulate, închise la culoare (brun-negricioase).
Acestea se măresc/fuzionează, crapă longitudinal, se exfoliază.
Toamna, pe zona afectată, se pot observa picnidiile ciupercii (puncte negricioase).
În apropierea inserției lăstarilor tineri (la bază) aceștia se hipertrofiază (se umflă) și au o prindere slabă de coarde, întrucât apare o zona de separare (între lăstar și coardă), iar mai târziu o mare parte dintre aceștia se ofilesc și cad.
Coardele afectate se desprind (rup) ușor primăvara (zona de prindere este diminuată) odată cu efectuarea lucrărilor de legat, etc.
Atacul pe rahis este semnalat de petele ovale, maro pe care toamna apar puncte închise la culoare – picnidii.
Pe frunze apar pete ovale, necrozate în centru (zona atacată se poate desprinde apărând aspectul de ciuruire), de 1-8 mm în diametru, cu un halou roșiatic (soiuri pentru struguri negri) sau galben (soiuri pentru struguri albi).
Frunzele afectate se încrețesc adesea de-a lungul nervurilor.
Ciuperca afectează boabele încă de la formare (verzi), iar odată cu venirea verii (apar condiții defavorabile) aceasta rămâne în stare latentă.
Toamna, când condițiile optime de dezvoltare revin, ciuperca provoacă putrezirea și stafidirea boabelor pârguite, semne asemănătoare putregaiului.
