Descriere
Magneziul este elementul chimic din tabelul periodic al elementelor care face parte din grupa a doua si care are simbolul Mg și numărul atomic 12.
Magneziul este al optulea element și al treilea metal după aluminiu și fier ca abundență în scoarța solidă terestră, formând aproximativ 2% din masa acesteia.
Magneziul este al treilea ca și componență în sărurile dizolvate în apa mării.
Denumirea este de origine greacă, Magnesia fiind numele unei regiuni din Tessalia.
Englezul Joseph Black a identificat pentru prima oară magneziul ca element în anul 1755, Sir Humphry Davy a obținut pentru prima dată magneziu pur în 1808, dintr-un amestec de oxid de magneziu și HgO, iar A.A.B. Bussy l-a preparat într-o formă legată în 1831.
Magneziul este un metal alcalino-pământos și de aceea nu se întâlnește decât combinat cu alte elemente.
Se găsește în zăcăminte mari de magnezit (carbonat de magneziu), dolomit și alte minerale, de exemplu talc.
Magneziul se numără printre cele 13 substanțe nutritive din sol, necesare plantelor.
Acest mineral, ce intră în categoria micronutrienților, are o influență simțitoare asupra plantelor. Cum se manifestă aceasta?
Magneziul este mineralul care se află în spatele procesului de fotosinteză la plante.
În absența sa, dezvoltarea plantelor este imposibilă, întrucât clorofila nu poate capta energia soarelui, necesară pentru ca fotosinteza să aibă loc.
La plante, magneziul se localizează la nivelul enzimelor, în interiorul moleculelor de clorofilă.
Plantele folosesc magneziul și la metabolismul carbohidraților, dar și la stabilizarea membranei celulare.
Deficiența de magneziu
Implicat în procesul de fotosinteză, magneziul este vital pentru buna dezvoltare a plantelor.
Prin urmare, o eventuală deficiență de magneziu poate crea probleme serioase și afecta o întreagă cultură.
De regulă, deficiența de magneziu apare în solurile care nu conțin o cantitate suficientă de materie organică (aceasta fie este foarte puțină, fie lipsește în totalitate).
Situația poate fi determinată de căderile abundente de precipitații și afectează solurile nisipoase sau acide, din care substanțele nutritive se vor scurge din cauza umidității în exces.
De asemenea, solurile care conțin o cantitate sporită de potasiu, unul dintre macronutrienții necesari plantelor, pot cauza, la rândul lor, o deficiență de magneziu la nivelul plantelor.
Astfel, în loc să absoarbă cantitatea necesară de magneziu, plantele vor absorbi potasiul în exces.
Cum identificăm deficiența de magneziu la plante?
Pentru început, trebuie știut că aceasta este mai frecventă la roșii și meri.
Printre primele simptome se numără apariția unor dungi portocalii la nivelul frunzelor, situate între nervuri.
Dacă deficiența de magneziu nu este remediată în timp util, dungile devin maro.
Un alt semn al deficienței de magneziu este necroza frunzelor și, în cele din urmă, căderea lor, fenomen care poate cauza moartea plantei.
În funcție de plantele afectate, deficiența de magneziu poate fi identificată și prin apariția unor pete mov sau roșiatice la nivelul frunzelor.
Corectarea deficienței de magneziu
Există mai multe metode prin care putem corecta deficiența de magneziu la plante. Putem încerca aplicarea unui compost organic, bogat în substanțe nutritive.
Stratul de compost păstrează umiditatea la nivelul solului și evită scurgerea substanțelor nutritive în urma ploilor abundente.
Întrucât compostul conține o cantitate însemnată de magneziu, aplicarea acestuia va corecta eventuala deficiență și va preveni instalarea uneia noi.
O altă variantă de corectare a deficienței de magneziu este aplicarea de săruri Epsom sau sare amară (sulfat de magneziu).