Cultivarea legumelor prin răsad asigură producții timpurii și de calitate, producerea răsadurilor sănătoase reprezentând o activitate esențială pentru legumicultori, care pot cultiva legumele atât prin însămânțarea directă în sol a semințelor, cât și prin răsaduri, care presupun înființarea unei culturi prin plantarea de plante tinere (40-85 de zile), crescute anterior în răsadnițe.
Răsadul reprezintă planta legumicolă/floricolă tânără, la începutul vegetației, care prin transplantare este utilizată la înființarea unor culturi.
Prin răsaduri pot fi cultivate o varietate largă de legume: tomate, ardei (gras, iute, capia), vinete, varză albă, varză roșie, conopidă, salată verde, pepene galben pentru sere, ceapă de apă, sparanghel, țelină de rădăcină, etc.
Semințele utilizate la producerea răsadurilor trebuie alese cu grijă, deoarece de calitatea lor depinde obținerea unor răsaduri viguroase și de calitate. În cazul în care doriți să utilizați semințe produse în grădina proprie în anii precedenți, trebuie să țineți cont de faptul că există riscul ca procentul de puritate al semințelor să fie unul scăzut, ceea ce conduce la scăderea valorii biologice a soiului sau la segregare și obținerea unor culturi neuniforme!
Înainte de a începe semănatul propriu-zis, este recomandat ca semințele să se pregătească printr-o serie de operații (încolțire forțată, călire, stratificare, dezinfecție) care au ca scop o răsărire mai rapidă și uniformă, stimularea creșterii răsadurilor și prevenirea transmiterii de boli.
Un rol deosebit de important în obținerea unor răsaduri de bună calitate îl are substratul nutritiv, care trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
• să aibă o structură corespunzătoare pentru a asigura schimbul de gaze cu atmosfera
• să fie afânat
• să aibă porozitate mare (˃ 75%)
• permeabilitate
• o capacitate mare de reținere a apei,
• bogat în elemente nutritive,
• un pH corespunzător cerințelor speciei la care se produce răsadul.
Dezinfecția solului din răsadnițe
Substratul va fi pregătit cu 5-7 zile înainte de semănare, din nisip curat, mraniţă bine fermentată și cernută.
Pământul va fi luat din locuri unde nu s-au erbicidat culturile, de preferinţă din lucerniere, mirişti sau muşuroaie.
Dacă amestecul de pământ este refolosit, se va dezinfecta obligatoriu, eficientă fiind Zeama Bordeleză = 0,5%.
Se va respecta timpul de pauză până la semănat 12-14 zile, timp în care amestecul se acoperă cu prelată şi se lopătează de 3-4 ori.
Dacă înainte de semănat cu 5-7 zile nu s-a efectuat dezinfecţia solului cu Zeamă Bordeleză, substratul se poate trata cu unul din produsele:
– Captan 80 WDG = 0,15% prin prăfuire sau
– Previcur Energy = 0,1% (3-4 l soluţie/mp) prin stropire.
Metode pentru producerea răsadurilor
Producerea răsadurilor la diferite specii de legume se poate realiza prin următoarele metode:
• răsad nerepicat
• răsad repicat
• răsad produs în ghivece sau cuburi nutritive
Răsadul nerepicat poate fi obținut prin semănatul în sere, solarii sau răsadnițe, creșterea plantelor realizându-se în același loc și la aceeași desime până la plantarea în locul definitiv de cultură. Această metodă este recomandată pentru producerea răsadurilor pentru ciclul al-II-lea în solar.
Răsadul repicat se obține prin transplantarea răsadurilor la distante mai mari, pentru a le asigura un spațiu suficient de nutriție, pentru obținerea de plante mai viguroase. La repicat, plantele bolnave sau slab dezvoltate pot fi înlăturate, iar ruperea vârfului rădăcinii (pivotante) determină o ramificare mai puternică.
Operația de repicare se execută după 8-10 zile de la răsărire. În vederea repicatului, răsadurile se irigă și se scot în grup. Dacă rădăcina este prea lungă, se scurtează prin rupere cu mâna. Marea majoritate a răsadurilor se repică cu 1-2 cm mai adânc decât au crescut în semănătură.
Repicatul prelungește perioada de producere a răsadurilor, din această cauză impunându-se necesitatea semănatului cu 7-10 zile mai devreme față de metoda producerii răsadului nerepicat.
Aceasta metodă se pretează mai ales pentru tomate, ardei, vinete, varză și conopida timpurie.
Răsadurile produse în cuburi sau în ghivece nutritive, se obțin prin semănatul direct sau repicatul plantelor în ghivece sau cuburi, în vederea plantării la locul definitiv.
Față de celelalte metode de producere a răsadurilor, în cazul folosirii ghivecelor/cuburilor nutritive, procentul de pierdere a rădăcinilor se reduce la 0-20%.
Semănatul se poate executa pe strat nutritiv, prin împrăștiere sau în rânduri distanțate la 3-4 cm, în lădițe sau direct în ghivece.
Amplasarea răsadniţelor se va face în locuri adăpostite, însorite şi pe cât posibil nu în acelaşi loc ca în anul precedent. Înainte de utilizare se va face dezinfecţia tocurilor răsadniţelor, ramelor, uneltelor, cu produse pe bază de cupru:
– Zeamă Bordeleză = 2% sau
– Champ 77 WG = 0,3%.
Momentul realizării semănatului se alege în funcție de epoca de plantare, de vârsta răsadurilor, de posibilitatea asigurării condițiilor corespunzătoare de temperatură și lumină.
IMPORTANT
Semănatul direct în cuburi/ghivece este obligatoriu la specii sensibile la repicat și transplantat cum sunt castraveții, dovleceii, pepenii galbeni.
Aceștia se plantează la locul definitiv cu tot cu balot (cubul de pământ în care a fost produs).
Imediat după semănat, patul germinativ se stropeşte la suprafaţă cu 3 l/mp de semănătură cu:
– Previcur Energy = 0,1% sau
– Merpan 80 WDG = 0,125% sau
– Folpan 80 WDG = 0,15% sau
– Triumf 40 = 0,3% sau
– Pro Plant 72,2 SL= 0,15-0,25% (3-5 l/mp).
După efectuarea semănatului, semințele se acoperă cu 0,5-1 cm substrat nutritiv, se tasează, se udă cu stropitoarea, se etichetează, se acoperă cu folie de polietilenă sau hârtie până la răsărire.
Distanța între plante pe perioada producerii răsadului este importantă deoarece plantele trebuie să aibă suficient spațiu pentru a produce o inflorescență de calitate, dar și pentru a evita alungirea acestora.
Este indicat ca la finalul fazei de creștere a răsadului să existe o densitate de 16 plante/mp.
Lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor încep imediat după semănat și durează până la plantarea la locul definitiv, având ca scop dirijarea factorilor de vegetație, combaterea bolilor și dăunătorilor, tratamentele cu substanțe regulatoare de creștere.
Dacă răsadurile se produc în perioada februarie-mai, se asigură condiții optime de lumină prin așezarea răsadurilor la o expunere cât mai mare de lumină.
Dacă producerea răsadurilor se face în perioada mai-iunie, este necesară umbrirea răsadurilor pentru a reduce excesul de lumină care poate produce arsuri tinerelor plante iar temperaturile ridicate conduc la alungirea răsadurilor și chiar ofilirea acestora.
Temperatura se dirijează în funcție de specie și faza de vegetație, corelându-se permanent cu intensitatea luminii. Fiecare plantă are nevoie de temperatura optimă specifică, pentru a răsări uniform într-un timp cât mai scurt. Temperatura optimă pentru germinat este 25˚C, o temperatură prea scăzută ducând la o germinare scăzută, iar o temperatura prea ridicată determinând obținerea unor plante de tip vegetativ. Temperatura optimă, de la germinare – în timpul fazei de cotiledon, până la apariția primei frunze adevărate, este de 18˚C, atât ziua cât și noaptea. După apariția primei frunze adevărate, temperatura optimă în zilele însorite este de 23˚C, pe timp de zi și 17˚C pe timp de noapte. După apariția primei frunze adevărate, pe vreme înnorată temperatura optimă este de 20˚C, pe timp de zi și de 15-16˚C, pe timp de noapte.
Irigarea răsadurilor când sunt mici iar timpul este friguros, se face rar și cu apă puțină, pulverizată foarte fin.
IMPORTANT
Apa trebuie să fie la temperatura ambientului pentru a nu răci substratul și a produce stres plăntuțelor.
Pe măsură ce vremea se încălzește, irigările se fac mai des și cu cantități mai mari de apă, care să pătrundă adânc și să umezească substratul de pământ.
Asigurarea regimului de nutriție se face prin dozarea componentelor în amestecul de pământ și prin fertilizări suplimentare faziale cu îngrășăminte chimice sau organice.
Se vor efectua 1-2 fertilizări, prima fertilizare la 6-7 zile după repicat și a doua fertilizare la 12 zile după ce a fost efectuată prima fertilizare.
Se combat bolile și dăunătorii, se iau măsuri preventive (dezinfecția semințelor, a substratului, a scheletului construcției, uneltelor, etc.) și se aplică tratamente în timpul vegetației.
Agenții patogeni sunt numeroși, iar combaterea lor se face prin tratamente la sol sau stropiri foliare cu insecticide şi fungicide în concentraţiile omologate, la recomandările specialiştilor şi la momentele optime.
Buruienile pot fi combătute prin plivit sau chimic, plivitul executându-se după irigare, pentru a permite smulgerea buruienilor fără a deranja răsadurile.
Răritul se efectuează pentru a asigura mai multă lumină plantelor și a evita etiolarea acestora.
Aerisirile se execută zilnic, în special în perioada amiezii, dar fără a provoca şocuri mari de temperatură care să sensibilizeze răsadurile, cu scopul de a împrospăta aerul, și de a elimina excesul de CO2 rezultat noaptea, în timpul procesului de respirație al plantelor, prin aerisiri reglându-se regimul de temperatură și umiditate din aceste spații.
Călirea răsadurilor se face la acele răsaduri produse pentru culturi timpurii, când în câmp vor întâlni condiții total diferite față de cele în care au crescut; răsadurile necălite și plantate în câmp, se vor prinde mai greu sau deloc.
Lucrarea de călire începe cu 6-7 zile înainte de plantare și constă în reducerea treptată a udărilor, întreruperea fertilizărilor și creșterea numărului de aerisiri.
Aerisirile se vor face, la început, numai pe timpul zilei, ca spre sfârșitul perioadei de călire răsadurile să rămână descoperite permanent.
Răsadul este pregătit de plantare dacă este viguros, gros și cu internodii scurte, are sistem radicular bine dezvoltat, are boboci formați la prima inflorescență (tomate, ardei, vinete), vârsta optimă fiind de:
• 40–60 zile la tomate, vinete și ardei
• 40–45 zile la varză
• 60 zile la castraveți.
Răsadul trebuie să fie sănătos și bine călit, mai ales pentru culturile din câmp.
Plantarea răsadurilor în câmp trebuie făcută în zile liniștite, fără vânt, dar și fără soare puternic.
Distanța dintre plante variază, unele legume având nevoie de mai mult spațiu de dezvoltare, însă, în general, distanța dintre plante este cuprinsă între 50 și 70-80 de cm.
Plantarea răsadurilor se face în gropi realizate manual, imediat după plantare efectuându-se și irigarea plantelor.
