Buxus este un arbust din familia Buxaceae, folosit în gradină în scop ornamental sau ca și gard viu.
Coroana compactă este compusă din frunze mici, ovale, şi poate fi tunsă cu uşurinţă într-o varietate de forme.
Tulpina și crengile sunt lemnoase, de culoare gălbuie.
Ca şi oricare plantă vie, Buxus necesită atenţie permanentă, deoarece este adeseori atacată de boli şi dăunători.
Omida păroasă a Buxusului (Cydalima perspectalis) poate provoca daune, în parcuri și spațiile verzi, unde există plante de Buxus sempervirens.
Omizile se hrănesc exclusiv pe speciile genului Buxus, dintre care la noi cea mai răspândită este Buxus sempervirens.
La un atac puternic, omizile se pot hrăni și cu scoarța lujerilor.
Larvele tinere se hrănesc prin roaderea epidermei superioare a frunzelor și apoi cu întreaga frunză.
Larvele sunt verzui, prezintă pe corp negi negricioși, păroși, urticanți, capsula cefalică este negricioasă, lungimea corpului depășind 4 cm.
Frecvent pot produce o defoliere totală, care determină uscarea exemplarelor atacate.
Defoliatorul dezvoltă până la trei generații pe an, de aceea, pe parcursul perioadei calde a anului, pot fi întâlnite pe planta gazdă toate stadiile de dezvoltare a dăunătorului (ouă, larve și pupe în același timp).
Datorită biologiei sale și vătămărilor pe care le produce, defoliatorul trebuie monitorizat în permanență, chiar dacă nu au fost observate defolieri, iar atunci când este prezent, măsurile de combatere trebuie să fie aplicate, de la începutul primăverii, până la încheierea sezonului de vegetație.
La o defoliere slabă, o posibilitate de stimulare a refacerii frunzișului defoliat poate fi irigarea în perioada de vară, mai ales atunci când seceta se instalează împreună cu temperaturile foarte ridicate.
Insecticide chimice, cum sunt cele pe bază de tiacloprid, lambda-cihalotrin sau diflubenzuron ar trebui să aibă efectul de combatere dorit, mai ales în primele trei vârste larvare.
Pentru o mai bună aderență a soluției, se pot folosi adjuvanți.
Recomandăm tratamente cu unul dintre următoarele produse din portofoliul Glissando:
DASKOR 440 EC = 0,1% sau
FASTER 10 EC = 0,03% sau
FURY 10 EC = 0,01% sau
CALYPSO 480 SC = 0,02% sau
KARATE ZEON = 0,015% sau
KAISO SORBIE 5 WG = 0,015%.
Alte insecte dăunătoare care se întâlnesc pe buxus sunt:
– Puricele melifer (Psylla)
Se combate cu KARATE ZEON = 0,015% sau FASTER 10 CE = 0,03%
– Paianjenul roşu (Tetranicus urticae)
Combatere cu ENVIDOR 240 SC = 0,04% sau MILBECKNOK EC = 0,075% sau NISSORUN 10 WP = 0,08% sau VERTIMEC 1,8 EC = 0,05%
– Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum)
Combatere cu MOSPILAN 20 SG = 0,02% sau MAVRIK 2F = 0,05%.
Gardul viu din Buxus poate fi atacat si de insecta parazită Monarthropalpus buxi, ale cărei larve sug seva plantei și provoacă umflarea frunzelor.
Insectele atacă arbustul din luna aprilie până în luna iunie.
Pentru a elimina pericolul pentru gardul viu, se recomandă folosirea unor insecticide ce conțin deltametrin, în perioada când acestea sunt active.
Buxus este atacat şi de boli, cum ar fi ciupercile: Cylindrocladium buxicola și Volutella buxi.
Bolile provocată de ciuperci infecteaza tulpinile și duc la uscarea şi căderea frunzelor.
Pentru depistarea oportună a simtomelor bolilor sau atacurilor de dăunători, plantele trebuie analizate cu regularitate, în special pe timp cald şi umed.
Împotriva bolilor micotice pot fi folosite fungicide care conțin difenoconazol, miclobutanil și triticonazol.
