METODE DE COMBATERE A CÂRTIȚEI

Dacă tot ne-am hotărât să scăpăm de cârtițe, măcar să le cunoaștem mai bine.

Cârtițele sunt animale solitare care se întâlnesc doar pentru împerechere. Perioada de gestație durează aproximativ 42 de zile. Trei, până la cinci pui, se nasc în martie sau începutul lui aprilie, și trăiesc până la patru ani. Cârtițele își petrec mai tot timpul în galerii subterane și ies la suprafață foarte rar, doar accidental. Cârtița are puțini dușmani naturali , mai ales datorită stilului de viață subteran. Inundațiile de primăvară sunt probabil cel mai mare pericol pentru ele. Cârtița este un animal insectivor, nu se hrănește cu rădăcini de plante.

Dieta lor include larve, cărăbuși, insecte și râme pe care le găsesc în sol, fiind foarte activă în săparea galeriilor. Cantitatea mare de energie necesară săpării galeriilor, până la 20 metri pe zi, necesită și o cantitate mare de hrană. Cârtița consumă zilnic o cantitate de larve egală cu greutatea ei corporală. Cârtița nu hibernează, în perioada iernii se retrage în galeriile adânci și este mai puțin activă. Sunt active mai ales vara, atunci când își fac provizii de hrană. Din cauza cantității mari de energie, cârtița este nevoită să-și caute hrana pe o suprafață mult mai mare decât a oricărui alt animal cu viață subterană. Preferă să vâneze în solul afânat și umed, plin de larve și râme, de aceea, deseori, apare în grădinile cu peluze de gazon.

Din păcate, majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de avantajele aduse de cârtiță.

Ele joacă un rol important în ecosistemul solului și contribuie la îmbunătățirea calității pământului.

Galeriile permit o bună aerare a solului și favorizează formarea stratului de pământ fertil, prin amestecul humusului de la suprafață, cu elementele minerale aflate la adâncime.

Totodată, prin vânarea și consumarea larvelor de insecte, cârtița reduce numărul de dăunători din mediu.

Dacă deranjul provocat de mușuroaie și galerii nu este mare, cârtița poate fi considerat un animal folositor pentru om și trebuie lăsată în pace.

Datorită urbanizării și vânării excesive, în multe locuri, cârtițele au dispărut cu desăvârșire. Este una din cauzele care a determinat, în multe țări, protejarea prin lege a cârtiței.

Gardul metalic de protecție contra cârtițelor poate fi o metodă eficientă, mai ales pentru staturile de flori sau legume, fiind fezabilă pentru grădinile mici și mijlocii. Gardul trebuie confecționat dintr-o fâșie de tablă sau o plasă metalică cu lățime de 60 cm. Materialul trebuie îndoit la jumătate, în formă de L, astfel încât să formeze 2 fâșii de 30 cm fiecare, unite într-un unghi de 90 grade. În jurul grădinii sau spațiului pe care dorim să-l protejam se sapă un șanț de 30 cm lățime și 30 cm adâncime, aproximativ o lungime de cazma. Gardul se îngroapă total în pământ, cu cu latura de jos a L-ului spre exteriorul zonei, astfel ne asigurăm că ”inamicul” nu trece pe sub gard.

În rețeaua de magazine Glissando, găsiți mai multe dispozitive care produc vibrații în pământ, neplăcute pentru auzul fin al cârtiței. Acestea reprezintă cea mai modernă soluție, reprezentând o metodă neinvazivă, eficientă în alungarea cârtițelor din grădinile mici.

Exista două specii de plante, Floarea cârtiței (Euphorbia latharis) și Ricinul (Ricinus communis), care, plantate în șiruri lungi sau borduri decorative, au efect în alungarea cârtițelor. Totuși, pentru oameni și mai ales pentru animalele de casă care le pot înghiți accidental, sunt otrăvitoare, pot produce greață și vărsături.

Otrăvurile sunt destul de des promovate ca o soluție sigură contra cârtiței. De obicei alunele, grâul sau alte alimente, sunt alese ca momeli otrăvite cu fosfat de zinc. Totuși, cârtița fiind un animal insectivor, va fi destul de puțin atrasă de noua hrană. Dacă totuși folosim metoda cu momeală otrăvită, trebuie să avem mare grijă, fosfatul de zinc fiind extrem de toxic pentru toate animalele. Trebuie să colectăm toate corpurile moarte pentru a nu putea fi mâncate accidental de alți prădători. Atunci când aplicăm momeala, trebuie să studiem locul înainte, deoarece, în caz de ploaie, să prevenim otrăvirea accidentală a unui iaz sau a unei surse de apă.

Fumigenele au rolul de a alunga cârtițele, nu de a le extermina, și dau rezultate, cu condiția să fie aplicate corect. Cârtițele detectează foarte repede orice fel de gaz și sunt destul de istețe ca să blocheze cu dopuri de pământ tunelurile amenințate. Din aceasta cauză, fumigenele trebuie aplicate simultan în toată rețeaua de galerii. Cum cârtița sapă aproximativ 20 de metri de galerie în fiecare zi, este extrem de probabil să se întindă și în afara grădinii pe care dorim s-o protejăm, astfel că buna înțelegere cu vecinii este necesară pentru efectuarea tratamentului. La final, după ce cârtițele au fugit, nu există nicio garanție că ele nu se vor întoarce după ce fumigenele își epuizează efectul.

O metodă pe același principiu, dar mai ieftină, este folosirea batoanelor de sulf folosite pentru dezinfectarea butoaielor. La fel, succesul este garantat numai de aplicarea corectă. Nu trebuie să acoperim etanș galeria după aplicare, altfel din lipsa oxigenului, batonul se stinge destul de rapid.

Cu toate ca este privită uneori ca o modalitate crudă, combaterea cârtițelor cu ajutorul capcanelor, este cea mai eficientă metodă. Există mai multe tipuri de capcane: cu clești, cu țepi, cu foarfeci. Fiecare dintre ele, dacă este manevrată cu atenție, dă rezultate bune.

Capcanele se montează, de cele mai multe ori, pe porțiuni ale tunelurilor de suprafață. Atunci când cârtița se deplasează și nimerește o porțiune de tunel blocată, are instinctul de a redeschide galeria împingând pământul spre tavan. Succesul sau eșecul în folosirea acestei metode, depinde de cunoștințele despre comportamentul cârtiței, cât și a cunoașterii mecanismului de declanșare a capcanei. Pentru a monta o capcană în mod corect, selectați o zonă cu semne de activitate recentă și alegeți o porțiune a galeriei care este dreaptă. Nu trebuie să uitați că multe galerii sunt abandonate imediat după săpare și doar câteva sunt folosite în mod regulat. Capcanele vor fi eficiente numai dacă sunt montate în tunelurile active. Pentru a afla acest lucru, surpați cu piciorul câteva galerii, iar a doua zi verificați dacă au fost refăcute.

Dacă în capcană nu a căzut nimic după două zile, cauzele pot fi: cârtița și-a schimbat galeriile de vânătoare, capcana a fost montată greșit sau a fost detectată. În toate cazurile este recomandat să se schimbe locul capcanei.

Cârtițele pot fi ocazional prinse în viață. În rețeaua de magazine Glissando, există capcane, sub forma unui tub în care cârtița intră și rămâne blocată.

O altă metodă ar fi inundarea cu apă a galeriilor, astfel cârtița caută să iasă la suprafață și astfel este expusă.

Dacă întrebăm prin vecini sau printre cunoștințe, vom fi surprinși de câte sfaturi minune, care dau rezultate remarcabile, putem auzi. În teorie, diferite materiale plasate în galerii, cauzează ori moartea cârtiței, ori o determină să părăsească gradina. Aceste remedii minune pot fi: sticle sparte sau cioburi plasate în galerii, lame de ras, crengi de trandafiri, clor, diverse produse petroliere, grăsime de oaie, leșie. Alte metode empirice, includ tot felul de dispozitive sau moriști acționate de vânt, care, cu toate ca pot fi decorative pentru o grădina, nu ajută cu nimic la combaterea cârtițelor.

Prezența cârtițelor în grădină presupune existența unei cantități însemnate de hrană. Dacă eliminăm sursa de hrană, cârtița este nevoită să părăsească zona. Exista în rețeaua fito-farmaciilor Glissando, câteva tipuri de pesticide care elimină larvele insectelor, chiar și râmele. Totuși, trebuie reținut că folosirea pesticidelor pentru a distruge vietățile de sub gazon, poate avea consecințe neplăcute. Este posibil ca odată cu reducerea sursei de hrană, cârtița să-și intensifice activitatea, săpând mai multe galerii și construind mai multe mușuroaie înainte să părăsească definitiv proprietatea. De asemenea, folosirea pesticidelor este o soluție mai scumpă și care dă rezultate după 3-4 săptămâni de la aplicare.

Poate cea mai neplăcută consecință a aplicării pesticidelor, este riscul distrugerii microsistemului din grădină, alungând păsările care de asemenea se hrănesc cu larve și râme.