Gutuiul (Cydonia oblonga) este un arbustoid (pom fructifer de talie mică/mijlocie, cu mai multe tulpini), cultivat mai ales în grădini, ca pom izolat.
Sistemul radicular este superficial și mult ramificat în lateral.
Gutuiul este o specie pretențioasă la căldură. Pe perioada de vegetație are nevoie de 35°C. După ce a pornit în vegetație, gutuiul este afectat de temperaturi mai mici de -1°C. Datorită sistemului radicular slab dezvoltat, pomul are nevoie de cantități mari de apă.
Se dezvoltă bine în zonele unde cad 600-650 mm precipitații pe an. Suportă, fără efort, seceta și excesul de apă.
Gutuiul este moderat pretențios față de sol, preferă solurile fertile, bine drenate, profunde și reavene. Gutuiul vegetează pe solurile lutoase, argiloase, aluviale. Gutuiul vegetează inclusiv pe soluri cu umiditate mai ridicată. Gutuiul preferă un pH de 6-6,5, dar suportă o reacție a solului – pH în intervalul 5,5-7.
Este un pom fructifer cu temperament de lumină (preferă locurile însorite), lipsa luminii conducând la diferențierea slabă a mugurilor de rod.
Tăierile la gutui, pentru formarea coroanei și fructificare se fac primăvara devreme.
PLANTAREA
Cea mai bună perioadă a anului pentru plantare, este toamna, la sfârșitul lunii octombrie.Precipitațiile din toamnă vor asigura prinderea, iar până la venirea iernii puieții se vor obișnui cu condițiile din livadă.
Se poate utiliza următoarea schemă de plantare: 4 metri distanță între rânduri și 3 m distanță între pomi pe rând.
Pentru obținerea unor rezultate bune și constante se recomandă plantarea a 2-3 soiuri pentru polenizare încrucișată.
Înainte de plantare se realizează fasonarea rădăcinilor. Operațiunea se execută cu scopul de a înlătura porțiunile vătămate și de a netezi rănile de pe rădăcină. Rădăcinile moarte se înlătură complet, iar cele vii se scurtează cu 7-8 cm. Operațiunea urmărește menținerea unui sistem radicular cât mai sănătos. Fasonarea se realizează doar dacă puietul a fost scos din sol recent. După fasonare, urmează mocirlirea rădăcinilor. Stratul de mocirlă are rolul de a asigura o umiditate mai mare în jurul sistemului radicular. Dacă puieții au fost transportați pe distanțe mari, înainte de mocirlire, se introduc într-un vas cu apă timp de 2 ore. Aceasta operațiune are ca scop rehidratarea rădăcinilor.
Plantarea propriu zisă începe prin săparea gropii. Dacă terenul nu a fost lucrat înainte de plantare, groapa trebuie săpată cu 2-3 luni înainte, la următoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Dacă terenul a fost lucrat corespunzător, groapa se sapa cu 1-2 zile înainte sau chiar în aceeași zi, caz în care groapa va avea următoarele dimensiuni 50 x 50 x 50 cm. Puietul se introduce în groapă astfel încât rădăcina sa stea pe stratul fertil de la bază. După ce rădăcinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se execută prima tasare (de la margine spre centru). La plantare trebuie să se realizeze un contact strâns al rădăcinilor cu solul. Adâncimea de plantare se calculează astfel încât punctul de altoire să fie la 3-4 cm deasupra solului. Puietul poate fi învelit cu materiale de protecție împotriva rozătoarelor.
În prima primăvara, trebuie asigurat necesarul de apă. Către sfârșitul primului an de vegetație (toamna) solul din livadă se lucrează la adâncime de 15-20 cm.
Tăierile se execută în fiecare an.
În prima primăvară de la plantare, pomul se scurtează la 80 cm de la nivelul solului. După ce mugurii au pornit în vegetație, toate creșterile până la înălțimea de 50 cm se suprimă. Vara, când lăstarii au 20-30 cm lungime, se aleg 3-4 lăstari pentru a forma coroana. Lăstarii aleși trebuie să fie uniform repartizați pe pom și să aibă un unghi de inserție apropiat de 90 grade. Lăstarii care nu au fost aleși pentru a forma viitoarea coroană, se elimină.
În al doilea an de vegetație se aleg definitiv 3-4 lăstari. Dacă ramurile nu sunt crescute uniform se scurtează la 50 cm. Tăierea se realizează deasupra unui mugure orientat spre exterior. Dacă ramurile sunt crescute uniform și nu au lungimea mai mare de 60 cm, nu se scurtează. Toate creșterile până la înălțimea de 50 cm se suprimă. Lăstarii ce concurează ramurile principale, precum și cei care cresc pe trunchi, se elimină. Se vor lăsa doar lăstarii ce prelungesc ramurile de bază.
În al treilea an de vegetație se urmărește consolidarea structurii coroanei. Pe fiecare ramură principală se lasă câte o ramură cu poziție laterală, care se scurtează la 40 cm. Toate creșterile vegetative verticale și cele din interiorul coroanei se suprimă.
Tăierile trebuie să asigure aerisirea și iluminarea coroanei pomului. În fiecare an se elimină lăstarii lacomi și cei care au creștere verticală.
Gutuiul nu suferă de supraproducție. Din acest motiv nu se execută tăieri pentru normarea rodului.
Gutuiul intră pe rod la 2-3 ani de la plantare, gutuile fiind fructe de tip drupe false, de formă piriformă, sferică, invers-ovoidă; suprafața fructului este neregulată sau costată, pielița pubescentă, de culoare galbenă, verde sau verde-gălbui, acoperită cu peri (la maturitate pubescența cade sau se șterge cu ușurință); pedunculul (codița) aproape lipsește.
Fructele se coc la sfârșitul lunii septembrie.
Momentul optim de recoltare este atunci când, la ștergere, puful de pe fructe cade.
Dacă recoltarea se face prea devreme, puful nu se mai poate înlătura decât împreună cu coaja. Ramurile pe care sunt prinse fructele nu trebuie rupte.
Gutuile își continuă ușor maturarea și după recoltare.
