Căpuşele sunt insecte parazite ce se înmulțesc în perioadele umede și calde, primăvara şi la începutul verii (uneori până târziu, spre toamnă).
Muşcăturile lor sunt indolore (de aceea prezenţa lor nu este simţită de către gazdă).
Căpușele stau în ierburile înalte, în păduri, în locuri cu multă vegetație şi umezeală.
Din cauza faptului că nu e capabilă să zboare sau să sară, insecta rămâne agățată de firul ierbii până în momentul în care gazda trece prin locul respectiv. Atunci căpușa se prinde de gazdă și caută locul optim pentru mușcătură.
În timp ce se hrănește, pentru a împiedica coagularea sângelui, căpușa injectează un anticoagulant.
Poate rămâne agăţată în locul respectiv chiar și câteva zile, timp în care se hrănește cu sângele gazdelor, mărindu-și volumul de câteva ori.
O mare parte din căpuşe nu transmit boli şi nici nu determină apariţia unor probleme grave de sănătate gazdei. Altele însă, reprezintă principalul vector al bolii Lyme sau al unui tip particular de meningoencefalită.
Căpușele se împart în 3 familii, existând peste 850 de specii înregistrate:
1. NUTTALLIELLIDAE
O familie de căpușe cu o singură specie cunoscută, Nuttalliella namaqua, întâlnită în Africa de Sud și Tanzania.
Acesta împarte caracteristicile morfologice atât cu argasidele (Argasidae) cât și cu ixodidele (Ixodidae), dar are, de asemenea, mai multe trăsături unice morfologice: are articulații sferoide care articulează segmentele picioarelor, un pseudoscut dorsal mic și o cuticula foarte încrețită, cu numeroase fose și rozete înalte.
2. ARGASIDAE
Numite și căpușe moi, este o familie de căpușe hematofage, care parazitează temporar pe pielea reptilelor, păsărilor, mamiferelor și oamenilor; unele din ele servesc ca vectori pentru agenții patogeni (virusuri, bacterii, filarii), care provoacă zoonoze la animalele sălbatice și domestice (pesta porcină africană, avortul epizootic) și la om (febra recurentă de căpușă, febra Q).
Familia argaside include 190 specii, din care 2 specii se întâlnesc în România: Argas persicus și Argas reflexus, ambele parazite la păsări.
Argasidele sunt lipsite de scuturi chitinoase dorsale și ventrale la ambele sexe și au cuticula netedă și pieloasă (de unde denumirea de căpușe moi).
Capitulul este situat subterminal ventral, cu excepția larvelor, la care rostrul este situat terminal anterior.
Nu au ventuze la picioare, cu excepția stadiului larvar, care poate poseda ventuze rudimentare.
Stigmatele respiratorii sunt mici și greu vizibile și se găsesc lateral ventral la nivelul dintre a 3-a și a 4-a pereche de picioare.
Ochii lipsesc de regulă, dacă sunt prezenți, se află pe fața ventrală. Argasidele au un parazitism temporar, foarte scurt.
Ele au obiceiuri de ploșniță și își atacă gazda în timpul somnului.
Ziua trăiesc ascunse în diverse crăpături și ascunzișuri, din care ies numai noaptea pentru a ataca și a suge sânge, rămânând doar o scurtă vreme în contact cu gazda aleasă (câteva ore), după care se refugiază din nou în ascunzișurile lor, aflate în clădirile fermelor, grajduri, cuiburi de animale etc.
Atât nimfele, cât și adulții pot suporta foarte mult inaniția, chiar mai mulți ani.
Argasidele depun ouă în mai multe etape, în cantitate de cel mult 150 la o depunere.
După depunere, femela nu moare, ci continuă să se hrănească, pentru a depune noi loturi de ouă.
Din larve, după năpârlire, va rezulta nimfa și în acest nou stadiu pot urma mai multe năpârliri din care rezultă nimfă de gradul 2 sau chiar de gradul 8.
Din ultimul stadiu nimfal vor ieși adulții.
Majoritatea argasidelor au două stadii nimfale, dar la unele specii s-au întâlnit până la opt stadii.
3. IXODIDAE
Căpușele tari (căpușe cu carapace, circa 80 % dintre căpușe) este o familie de căpușe, cu circa 700 de specii.
Ixodes este cel mai mare gen de căpușe al familiei ixodidelor (Ixodidae), cu 245 specii.
Ele sunt specii ectoparazite ale mamiferelor și omului și pot provoca prin înțepătura lor dermatite pruriginoase, anemie și pot servi ca vectori pentru diverse microorganisme patogene ale omului și mamiferelor.
Durata de viață:
Ciclul de viață al căpușelor tari se poate întinde pe o perioada de 1-6 ani, dar în cele mai multe dintre cazuri acesta durează între 2 și 3 ani de zile.
În funcție de stadiul de dezvoltare (larvă, nimfă sau adult) căpușele atacă anumite gazde de diferite dimensiuni.
SFATURI PENTRU COMBATEREA CĂPUȘELOR:
Pentru combaterea căpușelor se recomandă folosirea unuia dintre următoarele produse:
K-OTHRINE 25 SC
Insecticid piretroid, având ca substanţă activă deltamethrin-ul. Acționează prin contact și ingestie, asigurând efect de şoc şi un timp de acţiune îndelungat, de până la 90 de zile.
Doze de aplicare recomandate şi indicaţii de utilizare: 115 – 130 ml / 100 mp, dozele menţionate mai sus trebuie diluate direct în următoarele cantităţi de apă:
• 10 L pentru 100 mp pe suprafeţe absorbante (pereţi netencuiţi sau doar văruiţi, lemn, parchet, beton etc.)
• 4 L pentru 100 mp pe suprafeţe neabsorbante (ceramică, gresie, suprafeţe vopsite cu lavabil etc.)
Formularea specială, tip Flow, de suspensie concentrată în soluţie apoasă, face şi mai uşoară prepararea amestecului şi distribuirea acestuia, sporind siguranţa utilizării.
Aplicarea amestecului trebuie facută cu ajutorul unei pompe cu presiune scăzută, având grijă ca aplicarea să fie uniformă, pe toată suprafața ce trebuie dezinfestată.
SOMI
Insecticid biocid sub formă de pulbere, care penetrează relativ uşor stratul de chitină al insectelor.
În spaţii interioare produsul aplicat poate acţiona eficient peste 6 luni.
Se aplică prin prăfuire în strat subţire în zonele unde se adăpostesc insectele sau pe căile de acces ale acestora.
Doza de aplicare recomandată: 20-30 grame/mp.
Nu se amestecă cu alte produse chimice.
Tratamentele nu se execută în prezenţa oamenilor sau a animalelor în spaţiul de tratat.
Se va evita contactul cu suprafaţa tratată.
Știați că …?
• femela căpușă poate depune și 3000 de ouă într-un ciclu de viață
• în România sunt răspândite 27 specii de căpușe (25 specii aparțin familiei Ixodidae și 2 specii familiei Argasidae)
• printre dușmanii naturali ai căpușelor se numără:
– iernile extrem de reci (cu temperaturi sub −20°C);
– unele specii de fungi (cum ar fi Metarhizium anisopliae);
– anumite nematode (viermi cilindrici), care pot afecta fatal căpușele;
– păsări care se hrănesc cu insecte. Bibilica poate consuma cantități uriașe de căpușe, doar două păsări putând curăța un teren de aproximativ 8000 m² în decursul unui an;
– anumite viespi parazite mici, ca de exemplu viespile din suprafamilia Ichneumonoidea, își depun ouăle în corpul căpușelor, iar larvele își consumă gazda dinspre interior, omorând-o.
